luni, 10 decembrie 2012

Teme peste ani

E tarziu, dar pentru ca avem dictare, ne mobilizam la teme.
Si pentru ca mami e in forma si total decisa ca eu sa vorbesc si mai ales sa scriu la fel de bine si in romana si in franceza ... ma tot bate la cap cu cuvinte in franceza (p-astea le stiu eu bine) si p-orma sa le traduc in romana (p-astea le stie ea bine).
Dar chiar daca stiu sa vorbesc bine franceza si detectez toate e-urile, si é, si è, ba chiar si ë ... totusi, la scris nu iese perfect din prima. Si ma supar. Rau, dar rau de tot, de-mi vin lacrimile in ochi cand vad ca nu scriu bine cuvantul ...

Si fix atunci imi zice mama ca ea iubeste fiecare cuvant scris de mine, chiar si gresit. Asta chiar n-am putut-o intelege ...
- Mami, cum poti sa spui ca iubesti greselile mele ? Ce fel de mama esti tu daca iubesti cand gresesc ? m-am burzuluit tot la mami.
- Iubirea lui mama, cand gresesti din cand in cand la scris e o dovada a faptului ca inveti sa scrii. E normal sa gresim cand invatam sa scriem, toata lumea greseste cand incepe sa invete ceva. Eu iubesc ambitia ta si munca ta de a invata sa scrii. Si in felul asta imi sunt dragi greselile tale, pentru ca iti arata munca de a invata sa scrii.
- A da ? Oricum, nu gresesc mult, gresesc putin si dupa aia corectez.
- Exact, gresesti putin. Si mami e foarte mandra de tine, eu la 6 ani nu stiam inca sa scriu, nici in romana, ce sa mai zic de franceza. Si nici adunari nu faceam. Ca sa nu mai zic ca habar n-aveam ca pe planeta noastra o cheama Terra, pe cand tu stii planetele sistemului solar, in ordine, de la soare....
- Vaaai mami, asa proasta erai ? pam pam ...

Si uite asa ramase mami cu clipind usor din gene ... cica sa mai incurajezi cupilu cu metoda comparatiei cu parintele ...