Am personalitate !

Nu doar fermecatoare, cum zic eu ci si puternica, dupa cum zice mamanu meu. Sa ma explic:

Ma zbat in mijlocul celor „doi ani teribili” dupa cum zice mama mea cand sunt capos. De fapt, imi exprim doar dorintele in modul meu personal si plin de dragalasenie.

- NU schimbam baiatul (si ce daca e pampersu plin, abia e mai aromata atmosfera de pe langa mine)
- NU mergem la baie (si ce daca zice mami ca e cu spuma cea mult prea iubita de mine, n-am io chef acu, poate maine).
- NU mancam acum (desi stomacul meu canta, nu mananc cand vreti voi, mananc io peste cateva minute, asa ca sa ma joc cu nervii vostri)
- NU plecam in parc desi abia astept sa fugaresc veveritele si sa ma dau pe coboran = tobogan
- DU-TE mama/maia/bunica
- LASA-MA un pic, am treaba/sa ma joc/sa ma uit pe geam, sa fac orice am eu chef numai ce vrei tu nu.
- PLEC la munca, asa ca sa scap de voi ca tare ma cicaliti

Pe 3 martie am visat urat, dar asa de urat ca am chemat-o pe mami sa ma salveze. Se facea ca un elefant mare si negru ma papa de tot, in original: „Sifantu negu papa baiatu ... ajutor mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii”. A venit mami si a fugarit sifantul asa ca nu i-am mai dat drumu' sa plece de langa mine. Ca tare e bine la mami in brate.

Pe 5 martie, ma bucuram si eu de mama mea cat mai mult timp asa ca am luat-o in brate si i-am declarat cat am putut eu de dulce: „Mami nu pleca munca, dor de tine, rau rau”. Mami a ramas masca, i-au dat lacrimile si s-a pus pe jelit. Nu inteleg de ce, ca doar i-am zis ca mi-e dor de ea cand pleaca, n-am trimis-o la razboi. Ciudati sunt uneori adultii astia.

15 martie tragedie antica in doua acte
Au vrut sa ma hraneasca cu iarba, auzi tupeu pe ele. A fost bunica in piata de unde a cumparat probabil toate urzicile pe care le-a gasit. Si dupa ce a bucatarit toata ziua la urzicile alea, avea pretentia de la mine sa le mananc????
Sa o ajut e una, ca sunt un gentleman, asa ca am batut usturoiul cu mare succes, de aceea a si iesit mancarea aromata.
Si cand a venit mamanu cu mancarea la nasul meu ... nu prea pare apetisanta, dar deloc deloc deloc. Asa ca mi-am oripilat total mama refuzand cu obstinatie sa mananc asa ceva:
- Mami, nu pap ialba.
- Puiule nu e iarba, sunt urzici bune facute de bunica ...
- Nu ulzici, iarba. Mami, baiatul nu papa iarba. Baiatul papa caltofi!
- Pui, sunt urzici, cu usturoi, uite usturoiul batut de tine, vezi ce bune sunt ?
- Ustuooooiul e bun, ialba nu ! comentez alegand usturoiul finut intre doua degete, scotandu-l dintr-o mare de iarba
- Copile ma zapacesti de tot, cand iti zic ca-s urzici nu iarba . . . o vad, cum incepe sa-si ingusteze ochii aia de vipera asa ca vine acu replica finala ....
- Mami, baiatul nu papa ialba, calutii papa ialba. Baiatul papa caltofi !
Si uite asa, am papat piure de cartofi, chiar daca mami a trebuit sa-l gateasca intr-o viteza si intr-un vacarm "mamiiiiiiiiiii, foameeeeeeeeee, catofiiiiiiiiiiiiiiii, mamiiiiiii"

M-am decis ce facem in vacanta.

- Mami, nu pleci la munca? aceasta este forma mea de negatie, adica „mami, nu pleca” – pe limba adultilor.
- Nu plec puiul mamei, stau cu tine sa ne jucam
- Mami, plecam la munte? Amandoi, nu bunica, nu tatica?
Mama cazuta total in freza „Fara tati ??????, Da mama sa vad daca n-ai febra... Tu fara tati ?” Ce mare chestie i-am zis, doar ca vreau s-o scot la munte, ce ti-e si cu femeile astea ....